Prezentare locală

Cadrul natural

  • Așezarea geografică

Comuna Horia este localizată în partea de est a județului Neamț, la confluența râurilor Moldova și Șiret, la o distanță rutieră de cca. 2km de municipiul Roman și la 48km de Piatra Neamț.

Comuna Horia se învecinează la nord cu municipiul Roman și comuna Cordun, la est cu teritoriul comunei Sagna, la vest cu teritoriul comunei Trifești, la sud – sud – vest cu teritoriul comunei Secuieni, și la sud – sud – est cu teritoriul comunei Ion Creangă.

Sistemul de localități cuprinde satele Horia (reședință de comună) și Cotu Vameș. Localitățile s-au format de o parte și de alta a drumului DJ 207C.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei se suprapune unui relief tipic de podiș monoclinal aparținând Platformei Moldovenești.

  • Relieful

Din punct de vedere geomorfologic zona studiată se încadrează în:

-  unitatea Podișul Moldovei;

-  subunitatea Culoarul Șiretului (pe șesul aluvial de la confluenta râului Moldova cu râul Șiret).

Evoluția teritoriului comunei Horia este strâns legată de rețeaua hidrografică. în zona satului Cotu Vameș, Moldova își unește apele cu Șiretul într-o câmpie ce ajunge în sud, pe valea Șiretului, la 170m altitudine. în general, terenul comunei Horia este plan, cu o ușoară pantă, orientată de la nord la sud și de la vest la est. La confluența Moldovei cu Șiretul, șesul aluvionar se extinde în suprafață, oscilând între 500 -1000m. Șiretul, până la confluența cu Moldova, a depus o mare încărcătură de aluviuni, formând ostroave.

Terasa de luncă pe care sunt așezate cele două sate componente ale comunei Horia, are un relief destul de variat, reprezentat prin suprafețe plane sau vălurite, forme cu aspect de grind și largi depresiuni, lăsate de vechea albie a râului Moldova (Moldova Seacă). Câmpia formată din depozitele aluvionare de vârstă cuaternară are cea mai mare dezvoltare pe partea dreaptă a râului Moldova. Lățimea ei pe direcția nord-sud ajunge la 6-7km, cu lățimea maximă în dreptul satului Horia. Terasa este alcătuită din aluviuni nisipoase și nisipo-argiloase.

Terasele joase de luncă, au altitudinea sub 5m și se prezintă sub formă de trepte de: 0.5-1 m, 1.5m, 3-4m. Terasele sunt mai înguste în punctul Malul Cailor, pe porțiunea dintre satul Horia și satul Cotu Vameș, cu o morfologie destul de complexă, supusă mereu inundațiilor. Terasa înaltă are altitudinea de 5-7m și suprafața mai netedă.

Urmele vechii albii a râului Moldova sunt vizibile în tot teritoriul comunei. Pe această vale întâlnim o cuvertură de nisipuri lutoase și chiar prundișuri, asemănătoare terasei de pe actualul curs al râului Moldova. Această terasă este mai puțin dezvoltată, apărând la o altitudine de 15- 20m numai în câteva puncte: Bursucărie, Valea Ochiului, Cimitir Horia, Cotu Vameș – la vărsarea în Șiret, Cier.

Șiretul are o albie largă și instabilă datorită albiei pantei reduse ce permite manifestarea eroziunii asupra malurilor (îndeosebi pe partea dreaptă) și acumulări bogate de materiale care ridică continuu patul aluvial. Sunt caracteristice meandrele largi, despletirile, ostroavele și pragurile aluviale submerse.

în dreptul satului Cotu Vameș, malul drept al râului Moldova are un mare avans în eroziune (8m pe an), pe o lungime de 400 – 500m.

• Resursele naturale

Studiul geologic al depozitelor din acest areal, arată o alcătuire puțin încurajatoare pentru punerea în valoare a unor resurse de natură minerală în accepțiunea tehnologiilor actuale. De aceea, latura cea mai evidentă în privința utilizării de materii prime din depozitele geologice, o reprezintă valorificarea pe plan local a acestora.

în comuna Horia se găsește un câmp gazeifer, descoperit după multe forări, în urmă cu 30 de ani și a rămas ca rezervă vreme de peste 3 decenii (are o presiune mică, de aproximativ 67 atm). Această bogăție naturală a comunei, care nu se expoatează în prezent, se găsește pe terasa platoului Trifești și pe valea Șiretului. O altă resursă naturală importantă, este considerată apa subterană de bună calitate, aflată la adâncimi ce variază între 1-6m.

Argila lăsată în straturile de pământ care premerg apa subterană a format depozite mari și poate fi folosită pentru confecționarea de cărămidă, în punctele: Dealul Trifești, sau Cărămidărie 2, la ieșirea din satul Horia, spre Piatra Neamț, apoi pe partea stângă, în satul Cotul Vameș, în punctul numit Zaharia (sau Baciu).

Prundișul și nisipul din albiile minore ale râurilor Moldova și Șiret, precum și depozitele din fosta albie a râului Moldova (Moldova Seacă), s-ar putea exploata în folosul locuitorilor din comună. Cantități industriale de prundiș și nisip se găsesc în punctele: Bursucărie, la Cimitir, în fosta albie a râului Moldova, în Popești, la Grosu, la puntea Cotu-Vameș, pe albia râului Moldova, pe albia râului Șiret.

Fondul forestier este format din câteva masive forestiere care ocupă versanții dealurilor din teritoriu, totalizând o suprafață de peste 355 ha. Fondul silvic este administrat de Ocolul Silvic Horia situat în orașul Roman.

• Clima

Teritoriul comunei se află în întregime în zona temperată, cu un climat continental mai accentuat, datorită poziției sale în estul Carpaților Orientali și a așezării pe culoarul Moldova – Șiret, orientat nord-sud, care este și culoar topo-climatic, deoarece aerul boreal se canalizează în lungul lui, provocând inversiuni de temperatură accentuată, generată de deplasarea aerului rece dinspre valea Moldovei spre regiunea de șes a comunei. Clima caldă se găsește sub influența permanentă a aerului muntos ce se scurge din vest pe valea râului Moldova.

Principalii factori care influențează clima în timpul iernii, sunt masele de aer arctic

formate din Anticiclonul Siberian de mare presiune, trecând peste teritoriul comunei sub denumirea de crivăț, viteza sa putând atinge 100km/h și de multe ori iarna produce viscole puternice. Vara, invazia de aer oceanic determină o vreme caldă și umedă.

La începutul verii, când se produce deplasarea aerului foarte cald din Africa de Nord către Peninsula Balcanică, vremea este călduroasă, cu umidități relativ scăzute. La aceasta se adaugă invazia maselor de aer din nord, de origine subpolară.

Temperatura medie anuală este de +8,3°C. Cele mai mari valori medii lunare se înregistrează în iulie (+20°C), iar cele mai mici valori medii se înregistrează în ianuarie (-5°C). Temperatura maximă absolută înregistrată este de +38,2°C (în anul 1952) și temperatura minimă absolută înregistrată este de -33,2°C (în anul 1954). Aceste extreme de temperatură pot avea o influență hotărâtoare asupra culturilor agricole de orice fel. Astfel, în anotimpul rece, dacă solul nu este acoperit cu zăpadă, culturile de toamnă pot fi distruse prin îngheț, iar în anotimpul cald, temperaturile ridicate duc la secetă (cea mai mare perioadă de secetă a fost de 69 zile, în anul 1946).

Zilele de îngheț cu temperatură minimă diurnă mai mică sau egală cu 0°C, sunt în număr de 127 pe an, iar zilele de vară, cu temperatura aerului maximă diurnă mai mare sau egală cu 25°C sunt în număr de 106, ceea ce înseamnă că sunt suficiente pentru dezvoltarea culturilor agricole în condiții optime. Numărul mediu al zilelor cu temperaturi sub 0°C este în luna ianuarie de 29, iar al celor cu temperaturi peste 25°C, este în luna iulie de 25. Fenomenele de îngheț au loc între 10-20 octombrie cel mai timpuriu și între 20-25 aprilie cel mai târziu.

Precipitațiile atmosferice au medii anuale de 550-600 mm/an. într-un an cad precipitații cam 100-110 zile. în proporție de 70% ele cad sub formă de ploaie, cu excepția intervalului din ultima decadă a lunii noiembrie până în ultima decadă a lunii martie. Din totalul precipitațiilor, 35-40% cad vara, 23-30% primăvara, 17-23% toamna și 10-17% iarna.

Caracteristică pentru regimul pluviometric al acestei zone este pe de o parte abundența, iar pe de alta deficitul de precipitații în sezoane diferite ale anului: cantități mari în iunie – iulie (70-80 în medie) și mici iarna (20-25 în medie). Ambele fenomene au influențe negative asupra economiei.

Aversele torențiale influențează negativ activitatea economică și socială, contribuind la declanșarea alunecărilor de teren și activarea eroziunii. în general, când precipitațiile depășesc 20 mm/24 ore și solul este deja umed, ori când sunt mai mari de 40 mm/24 ore și cad pe un sol uscat, se pot deteriora unele culturi, fiind favorizate procesele de scurgere difuză, de eroziune areolară și torențială solului și de deplasare în masă.

Stratul de zăpadă are grosimea medie anuală (în luna februarie) de 15,2 cm, iar minimum în aprilie de 0,4 cm. Grosimea stratului de zăpadă se menține în medie 73-74 de zile.

Vânturile care bat pe teritoriul zonei analizate se caracterizează prin fluctuații mari de direcție și viteză, fiind determinate atât de circulația generală a maselor de aer, cât și de orientarea generală a reliefului.

Direcția vânturilor suferă sensibil influența caracterelor suprafeței topografice, fiind vizibilă o concordanță între principalele direcții de acțiune ale vântului și orientarea principalelor interfluvii și văi. Orientarea N-S a platourilor și culmilor interfluviale, determină frecvența ridicată de aer pe această direcție. în special, culoarul Moldova-Siret, amplifică orientarea maselor de aer în lungul acestuia.

Alte fenomene hidrometeorologice care caracterizează clima acestei zone și influențează negativ activitatea economică sunt: ceața, bruma, chiciura, poleiul, grindina, care se produc cu intensitate și durată mai mare pe văile largi. Ceața are o frecvență mare în sezonul rece, în perioada decembrie-ianuarie, manifestându-se mai ales pe valea Moldovei și Șiretului. Anual, numărul zilelor cu ceață este în medie de 45. Bruma este un fenomen specific sezonului rece; când se produce toamna și primăvara, are efecte negative asupra vegetației. în anotimpurile de tranziție, bruma are o frecvență lunară maximă în octombrie și noiembrie.

Brumele timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară aduc serioase pagube culturilor agricole. Grindina însoțește de obicei ploile torențiale, frecvența ei fiind de cca 2-2,5 zile pe an. Chiciura și poleiul durează în medie 5 zile pe an, deobicei în lunile de iarnă, fiind dăunătoare pomilor fructiferi.

Pe teritoriul comunei Horia se pot deosebi mai multe microclimate, cu toate că microrelieful nu prezintă o fragmentare și nici o diferență de altitudine mare. Există diferențe climatice, de nuanță mai mult, între unitatea luncilor și unitatea platoului.